Despre demență



dementia

Demografii, gerontologii, furnizorii de servicii medicale și politicienii sunt cu toții de acord că rata vârstnicilor dependenți, în ansamblul populației, va continua să crească. Acest lucru se datorează parțial progresului spectaculos în tratarea afecțiunilor letale, cum sunt cancerul, infecțiile și bolile de inimă. Cu toate acestea, prelungirea vieții n-a fost însoțită de un progres în tratarea bolilor cronice ale îmbătrânirii, cum ar fi demența Alzheimer, demența vasculară, boala Parkinson, precum și a bolilor articulare degenerative.

Numărul de octogenari (vârste cuprinse între 80-89 ani) va crește cu un coeficient de 5%, între 2000 și 2050, la 311 milioane, în timp ce numărul de nonagenari (cu vârsta cuprinsă între 90-99 ani) se va mări cu un factor între 8-9 până la 63 milioane. În prezent, 17% din întreaga populație europeană este la vârsta de pensionare, 3% sunt fragili și/sau prezintă o formă de demență, iar 1,5% locuiesc în sanatorii de îngrijire.

nav-icon

Boala Alzheimer




shutterstock_111443765 Aproximativ 10% dintre toate persoanele de peste 65 de ani și 35% din cele peste 80 de ani suferă de o formă de demență. 50% până la 70% din toate persoanele cu demență suferă de boala Alzheimer – o boală degenerativă, care distruge încet și progresiv celulele cerebrale. Boala este numită după Aloïs Alzheimer, un neuropatholgist german care, în 1907, a descris leziuni cerebrale (plăci amiloide și ghemuri neurofibrilare) la o pacientă care a manifestat simptome de demență în timpul vieții. Boala afectează memoria, comportamentul și funcționarea mentală (adică: judecată, vorbire), precum și funcțiile de bază ale vieții, cum ar fi mersul, somnul, deglutiția și capacitatea de control a sfincterelor.


Primele simptome – cum ar fi dificultățile de memorie și pierderea abilităților intelectuale – pot fi atât de slabe încât să treacă neobservate, atât de către persoana în cauză, cât și de familia sau prietenii săi. Cu toate acestea, pe măsură ce boala progresează, simptomele devin tot mai vizibile și încep să interfereze cu munca și activitățile sociale. Dificultăți practice față de sarcinile cotidiene, cum ar fi îmbrăcatul, spălatul ori mersul la baie pot deveni treptat atât de severe încât, în timp, bolnavul devine total dependent de ceilalți.

Până acum, nu există un tratament preventiv sau curativ pentru boala Alzheimer. Cu toate acestea, o seamă de medicamente noi pot încetini evoluția bolii și ajuta la atenuarea unor simptome cum ar fi agitația, anxietatea, halucinațiile și insomnia.

Cercetătorii au descoperit că pacienții care suferă de boala Alzheimer au niveluri reduse de acetil-colină – un neuro-transmițător (substanță chimică responsabilă de transmiterea mesajelor de la o celulă la alta) care joacă un rol important în procesele de memorie. Există în prezent medicamente ce pot inhiba enzima responsabilă de distrugerea acetil-colinei și astfel pot spori concentrația substanței disponibile pentru neuroni. Aceste medicamente îmbunătățesc memoria și concentrarea, dar îmbunătățirea este inconsistentă și nu foarte semnificativă. Prin urmare, alte strategii farmacologice, cum ar fi încercările de a descompune placa de amiloid, se află în stadiul de experimentare.

nav-icon